sofistică

Ce este sofismul:

Sufismul sau sofistica înseamnă un gând sau o retorică care încearcă să inducă eroare, prezentată cu logică și sens aparent, dar cu motive contradictorii și cu intenția de a înșela .

În prezent, un discurs sofistic este considerat un argument care presupune prezența adevărului, însă intenția sa reală stă în ideea erorii, motivată de un comportament plin de comportare, în încercarea de a înșela și de a înșela.

În sens popular, un sofism poate fi interpretat ca o minciună sau un act de rea-credință.

Aflați mai multe despre semnificația dificilă.

Sofismul nu trebuie confundat cu paralogismul, care se bazează, de asemenea, pe un raționament fals, o eroare sau o gândire ilogică, dar cu diferența fiind făcută cu bună-credință . Paralogismul este legat de ignoranță, atunci când individul nu este conștient de falsitatea sa.

Cu toate acestea, definiția sofismului sa schimbat foarte mult de-a lungul secolelor. În Grecia Antică, de exemplu, termenul a fost folosit în sensul "a da înțelepciune" prin tehnici de retorică și argumentare.

Etimologic, sofismul derivă din sofismul grecesc, în care sophia sau sophos înseamnă "înțelepciune" și "înțelept". Acest cuvânt a venit pentru a desemna toate cunoștințele despre afacerile generale ale omului.

Sofistii din Grecia antica erau cunoscuti a fi profesori importanti, care au calatorit prin orase si le-au invatat studentilor arta retoricii, care a fost foarte importanta pentru cei care doreau sa urmeze viata politica.

Sofistii erau considerati maestri ai tehnicilor de vorbire, facand vorbitorul sa creada repede despre ce vorbea, indiferent daca era adevarat sau nu.

Principalul angajament al sofistilor ar fi acela de a face publicul să creadă în ceea ce spun ei, și nu să caute adevărul sau să instigă acest sentiment în interlocutor.

Socrate a fost unul dintre oponenții principali ai gândirii sofiste, care detesta, de asemenea, onorariile ridicate pe care învățătorii sofisti le-au însărcinat studenții.

Platon și Aristotel au fost, de asemenea, filosofi importanți care au provocat sofismul, care după aceea a ajuns să aibă o conotație peiorativă ca formă de necinstire intelectuală.

Exemple de sofisme

După cum sa spus, un sofism este un argument aparent logic, ale cărui premise nu susțin concluzia. Pentru a ilustra subiectul, a se vedea exemplele:

"Dacă dragostea este oarbă și Dumnezeu este iubire, atunci Dumnezeu este orb".

"Cine nu lucrează are prea mult timp liber. Dacă timpul este bani, cine nu muncește este bogat".

"Dacă consumul de legume ar pierde în greutate, elefanții și hipopotamiții nu ar fi grași".

Sofismul și silogismul

Silogismul este un gând filosofic prezentat de Aristotel, care are o relație intrinsecă cu definiția sofismului.

Syllogismul ar fi ideea aderării la două premise pentru a ajunge la o concluzie, bazată pe deducere.

De exemplu: " Fiecare ființă umană este muritoare " (premisa 1) / " Ioan este o ființă umană " (premisa 2) / " Deci Ioan este muritor " (concluzie).

Chiar dacă este un gând logic, silogismul poate prezenta concluzii eronate, caracterizându-se ca un silogism sofistic.

Vezi și sensul stoicismului.