foc

Ce este focul:

Este rezultatul unei reacții exotermice de combustie chimică între un tip de combustibil (benzină, alcool, lemn, printre altele) și o combustie (oxigen), eliberând astfel lumina și căldura.

Ce cauzează focul și care sunt componentele acestuia?

Pentru ca focul să se întâmple efectiv, sunt necesare trei elemente esențiale:

  • combustibilul: tot ceea ce se poate obține prin combustie, adică arde. Cele mai frecvente exemple sunt: ​​lemn, plastic, hârtie, printre altele;
  • oxidantul: elementul care permite arderea, adică care vine în contact cu combustibilul pentru ardere. Cel mai mare exemplu de oxidant este oxigenul;
  • Căldură: orice energie activă care va permite arderea între primele două elemente.

Aceste trei elemente împreună sunt cunoscute sub numele de Triunghiul focului, așa cum este ilustrat în imaginea de mai jos.

Triunghiul focului, cu cele trei elemente principale: oxigen, căldură și combustibil.

Procesul de incendiu începe când particulele materialului încălzit se sparg, adunând oxigenul aerului. Din această unire apar moleculele de apă care se transformă în flăcări. Ceea ce a rămas din această reacție devine lumină și căldură.

Numai în secolul al XIII-lea a fost descoperit că oxigenul este cel mai responsabil pentru incendiul să se întâmple. Până atunci se credea că acest rol era responsabilitatea unei substanțe numite "floguisto", care sa dovedit a fi inexistentă.

Procesul de reacție chimică care produce focul, fiind lemnul combustibil și oxidantul.

Culorile diferite ale focului

Culoarea focului este rezultatul temperaturii la care arde și, ca urmare, fiecare parte a flăcării sale va avea o culoare diferită.

Lumina focului este formată din fotoni, adică particule mici care funcționează ca unde electromagnetice. Lumina focului este deci rezultatul dimensiunii acestui val. Pentru fiecare dimensiune și temperatură, avem o colorare diferită.

Valurile considerate mai mari, sunt mai roșcate, cele mai mici sunt mai albastre. Într-o lumanare, de exemplu, baza flacării este mai abundentă deoarece are multă energie și căldură, cu unde electromagnetice mai scurte.

Deja pe partea de sus a flacării unei lumânări, ne dăm seama că culoarea este mai roșcată, deoarece energia ei este mai mică și valul de fotoni este mai lung și cu mai puțină căldură.

Exemplu de flacără lumanată

Originea focului

Cu mai mult de 400 de milioane de ani în urmă, primul contact al omului cu focul a fost prin fulgere. Când a fost lovită de pădure, razele au provocat flăcări sau chiar incendii mari.

Deoarece nu erau conștienți de ceea ce a fost focul și au fost martori la ce era capabil prin focuri, omul a rămas mulți ani de teamă de această reacție chimică necunoscută.

Dar când au observat senzația de căldură produsă de foc, au început să folosească restul scântei produse de acest șoc din razele copacilor. Problema este că ei au observat că scânteia a durat un timp scurt și nu și-a îndeplinit nevoile zilnice.

Descoperirea focului de către om și utilitățile sale

Deoarece nu știau cum să producă scântei, omul a devenit dependent de fulgere timp de mulți ani. Dar între 1, 8 milioane și 300 de mii de ani în urmă, Homo Erectus, o ființă cu raționamentul cel mai evoluat, a observat că prin frecarea unei pietre în cealaltă (sau lemn), făcând fricțiune, ar genera scântei.

În sfârșit, a fost descoperirea focului. De atunci, omul a început să observe puterea pe care o avea această reacție chimică și a început să o folosească pentru a:

  • Gatit carne: înainte, carne de vânat putrezite de a fi în stare naturală și expuse la timp. După descoperirea focului, omul a început să le prăjească, observând că aceasta a durat mai mult timp pentru consum.
  • Gătirea legumelor și a legumelor: unele legume și verdeață care au fost mai greu consumate au fost acum implementate mai mult în dietă cu gătitul pe foc. În acest moment, cel mai mare avantaj al omului a fost acela de a consuma alimente cu mai mulți nutrienți, ceea ce a însemnat progresiv un mare stoc de energie în organism, dezvoltând noi abilități, inclusiv raționamentul.
  • Încălzire: omul a început să se încălzească, având o putere mai mare de locomoție în interiorul și în exteriorul pesterilor.
  • Dezvoltarea mestesugului: omul a descoperit de asemenea că, prin amestecarea apei fierbinți cu argilă, ar fi capabil să dezvolte nave care să servească pentru a stoca apa și mâncare;
  • Dezvoltarea instrumentelor: când au observat că focul a fost capabil să topească niște metale, au început să producă instrumente precum ciocan, cuțite, sulițe și tacâmuri.

Datorită importanței și utilității sale, focul a trecut de milioane de ani, un element ovitat de popor. În Grecia Antică, de exemplu, a jucat în marile povestiri ale Mitologiei.

Până în prezent, focul este sursa principală de energie umană, fiind folosit pentru a produce energie electrică și încălzire.

Care este reacția chimică pe un stick de potrivire?

Capul fosforului are trei elemente principale, cu funcții importante pentru combustie. Acestea sunt:

  • Trisulfură de antimoniu: servește drept combustibil;
  • clorat de potasiu: substanță care ajută combustibilul care trebuie ars;
  • fosfat de amoniu: element care împiedică producerea unei cantități mari de fum.

Există o ceară de parafină care ajută flacăra să călătorească în timpul meciului, în plus față de vopseaua, care lasă capul stickului roșiatic.

Deja în cutie, suprafața laterală conține pudră de sticlă, responsabilă de contribuția la frecare a scobitorului, și meciul roșu, care permite aprinderii focului.

Când capul de potrivire este frecat în cutie, se emite căldură. Această energie transformă fosforul roșu conținut în cutie în fosfor alb, care reacționează ușor la oxigenul prezent în aer.

Aceeași emisie de căldură determină de asemenea arderea cloratului de potasiu prezent în capul fosforului, reacționând la oxigenul prezent în aer, care la contactul cu combustibilul produce flacăra.

Cauzele și impactul incendiilor forestiere

Incendiile forestiere pot apărea în zonele forestiere în multe locuri din întreaga lume. Aceasta este una dintre cele mai mari preocupări ale ecologiștilor, deoarece arderea unei păduri sau a unei părți din ea poate aduce mari pierderi și consecințe pentru echilibrul mediului.

Principalele cauze ale incendiilor forestiere sunt:

  • Cauze naturale: căldura însăși și umiditatea scăzută a anumitor situri forestiere, cum ar fi savana braziliană, provoacă arderi care generează incendii mari;
  • Lipsa de conștientizare: țigările aruncate pe marginea drumului, focurile și baloanele prost șterse sunt unii dintre cei responsabili de arsurile de pădure mari, deoarece ele servesc ca puncte fierbinți. Aceasta se datorează lipsei de conștientizare a populației locale și a turismului;
  • Cauza intenționată: multe cazuri de incendii pot fi intenționate, în special în cazul vânătorilor care caută anumite specii de animale.

Imagine reprezentativă a unui incendiu forestier

Pădurea are un rol ecologic deosebit, absorbind carbonul și alimentând oxigenul în atmosferă, menținând echilibrul mediului. Ca urmare, incendiile forestiere reprezintă o preocupare constantă a ecologiștilor.

Cum să prevenim incendiile forestiere?

Prima acțiune care trebuie luată este conștientizarea educațională a comunităților care locuiesc în apropierea zonelor forestiere.

În plus, o altă acțiune importantă este aceea că oficialii guvernamentali sunt disponibili pentru a primi rapoarte despre orice comportament suspect în acele zone, astfel încât să poată evita daunele majore în avans.

Astăzi, multe zone cu incendii forestiere constante sunt deja împiedicate în perioadele de secetă, ceea ce ajută la eliminarea prealabilă a incendiilor.

A se vedea și semnificația:

  • ecosistem
  • Mediul
  • ecologie
  • Homo Erectus