modernism
Ce este modernismul:
Modernismul sau Mișcarea Modernă a fost o mișcare artistică și culturală care a apărut la începutul secolului al XX-lea și scopul său a fost să se rupă cu "tradiționalismul" timpului, experimentând noi tehnici și creații artistice.
Modernismul a fost marcat de transformări vertiginoase și haotice, pe lângă efemeritatea și simțul fragmentării realității. Artiștii moderniști au simțit nevoia de a schimba mediul în care trăiau, experimentând cu noi concepte.
Se credea că formele "tradiționale" ale artelor vizuale, ale designului, literaturii, muzicii și filmului erau complet depășite. Ar trebui să "creeze" o nouă cultură, cu scopul de a transforma caracteristicile culturale și sociale deja stabilite, înlocuindu-le cu noi forme și viziuni.
Artiștii moderni, din aceste noi forme artistice care s-au stabilit, și-au dezvoltat tehnicile de creație și reproducere, generând subiectiv un nou mod de a gândi sistemul actual. Modul de gândire și poziția artistului înainte de procesele modernității (schimbare, efemeritate și fragmentare) au avut o importanță deosebită pentru formarea unei estetici moderniste.
Caracteristicile modernismului
- Eliberarea esteticii
- Pauză cu tradiționalismul
- Libertatea de experimentare
- Libertatea oficială (versuri libere, abandonarea formelor fixe, lipsa punctuației etc.)
- Limba cu umor
- Evaluarea vieții de zi cu zi
Modernismul în Brazilia
În Brazilia, modernismul a fost o mișcare de mare importanță, pentru că artiștii brazilieni au dorit o eliberare estetică, adică să înceteze "suge" avangardele care au apărut în Europa și să creeze un model nou și independent de artă.
Punctul de plecare al modernismului în Brazilia este considerat Săptămâna Artei Moderne, care a avut loc între 11 și 18 februarie 1922, în São Paulo.
De asemenea, cunoscut sub numele de "Semana de 22", evenimentul a fost format dintr-un grup de intelectuali care au căutat să se rupă cu "vechea", aducând influențe din avangarda europeană cu intenția de a crea un nou model.
Printre artiștii de frunte care au participat la Săptămâna artei moderne se numără: Graça Aranha, Mário de Andrade, Oswald de Andrade, Menotti Del Pichia, Anita Malfatti, Heitor Villa-Lobos, Tácito de Almeira, Di Cavalcanti.
Modernismul în Brazilia este marcat de trei momente principale .
Prima fază a modernismului
De asemenea, cunoscută ca "faza eroică", a început cu Săptămâna Artei Moderne în 1922 și a fost înregistrată ca o perioadă de reînnoire estetică.
Artiștii au fost inspirați de avangardele care au apărut în Europa. Această fază a fost cunoscută și datorită formării unor grupări moderniste importante, cum ar fi Mișcarea antropofagiană (1928-1929) și Manifestul regionalist (1926).
Printre artiștii care se remarcă în această etapă se numără: Oswald de Andrade (1890-1954), Mário de Andrade (1893-1945) și Alcântara Machado (1901-1935).
Prima fază a modernismului a durat opt ani, între 1922 și 1930.
A doua fază a modernismului
"Faza de consolidare", așa cum se numește și a doua fază a modernismului brazilian, are ca explorare caracteristică de teme naționaliste și regionale. Lucrările artistice ale mișcării moderne suferă o maturizare
Carlos Drummond de Andrade (1902-1987), Raquel de Queiroz (1902-2003), Jorge Amado (1912-2001), Cecícila Meireles (1901-1964), Vinícius de Moraes (1913-1980) și Érico Veríssimo (1905-1975) ) sunt unele dintre cele mai importante momente ale acestei faze.
A doua fază a modernismului a durat 15 ani, între 1930 și 1945.
A treia fază a modernismului
Această etapă este motivul pentru multe conflicte dintre cercetători. Unii îl apără ca o fază postmodernistă, având în vedere sfârșitul său în anii '60, dar există și alte teorii care spun că sfârșitul său a fost în anii '80, și mai sunt încă cei care consideră că a treia fază a modernismului este încă prezentă astăzi .
Caracteristica principală a acestei perioade este predominanța și diversitatea prozei (intimă, regională, urbană etc.). Un alt accent a fost formarea grupului "Generație de 45", care a încercat să producă o poezie mai neutră, cu tonuri serioase, fiind numită "neoparnasianos" (avangardă clasică care a fost respinsă de moderniști).
În această fază se remarcă: Clarice Linspector (1920-1977), Ariano Suassuna (1927-2014) și Guimarães Rosa (1908-1967).
Vezi și sensurile avangardei și iluminării.
