7 Caracteristicile romantismului

Romantismul este o mișcare de literatură, arte frumoase, muzică și arhitectură care a apărut în Europa între sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în principal în Germania, Anglia și Italia.

Obiectivul său principal a fost să se opună clasicismului, raționalismului și iluminismului.

Vedeți principalele caracteristici ale romantismului:

1. Opoziția față de clasic

Pentru romantism a fost important ca mișcarea să se rupă cu modelele artistice ale clasicismului. Astfel, una dintre cele mai izbitoare trăsături ale acestei mișcări, atât în literatură, cât și în artă, a fost opoziția față de modelele clasice.

Cel mai bun exemplu al acestei caracteristici este absența modelelor sau modelelor estetice clasice care au fost consacrate până atunci.

Opoziția față de modelul clasic a scos formalitatea scrisului, cu mai multă utilizare a versetelor așa-numite "albe" și mai puțină preocupare cu stâncile metrice și exacte.

2. Aprecierea libertății de exprimare

În mișcarea romantică, libertatea de a se exprima a fost foarte apreciată. Textele de proză, mai lungi și cu accent pe libertatea creației artiștilor, au câștigat mai mult spațiu în acest moment.

Aprecierea libertății de exprimare a fost percepută și în muzica perioadei romantice, în special prin deschiderea spre noi teme și prin includerea de resurse solide care nu au fost folosite până la apariția romantismului.

Frédéric Chopin, Franz Schubert și Richard Wagner sunt exemple de compozitori care se evidențiază pentru libertatea de exprimare și pentru utilizarea sunetelor orchestrale în compozițiile lor.

3. Au făcut critici sociale

Revoluția franceză și consecințele acesteia au influențat mișcarea romantică. Consecințele sociale ale Revoluției au provocat o profundă dezamăgire în societatea vremii și, ca o consecință, a existat o voință de a scăpa de realitate, precum și un sentiment aproape utopic pentru o lume mai bună.

Pictorii John Constable și Francisco Goya, de exemplu, obișnuiau să exprime în lucrările lor criticii asupra problemelor sociale care au apărut din Revoluția Industrială.

Distribuiți Tweet Tweet

Dezastrele războiului (1810-1815) - Francisco Goya.

4. Suprasolicitarea sentimentelor

Originea romantismului este legată de mișcarea germană numită sturm und drang, ceea ce înseamnă "furtună și impuls". Deci, o altă caracteristică izbitoare a romantismului este prezența unor emoții exagerate, încărcate de sentimentalitate.

Omul romantic a apărat o estetică artistică care aprecia mult mai mult expresia sentimentului decât a rațiunii, adică a fost o supraevaluare a emotiilor sale. Literatura romantică se identifică cu idealizarea iubitului, care nu poate fi atins, ca ceva perfect, care cu greu poate fi atins.

În lucrările romantismului, sentimentele artistului sunt exprimate clar, cum ar fi pesimismul, tristețea, plictisirea, visul, durerea și dragostea. Această sentimentalitate a artistului romantic a făcut ca a doua generație a mișcării să fie numită ultrarromantismo .

5. Prezența sentimentelor pesimiste

Prezența sentimentelor pesimiste a fost foarte puternică în romantism. Această caracteristică a exprimat plictiseala profundă pe care artistul o simțea pentru viață, precum și durerea pentru existența și aprecierea tristeții și a morții.

Poetul englez Lord Byron este scriitorul romantic cel mai bine cunoscut pentru pesimismul său. Datorită lui, a doua generație de romantism a devenit cunoscută sub numele de "Byroniana" sau "răul secolului".

În acest context, multe lucrări ale perioadei sunt marcate de un ton foarte pesimist în ceea ce privește realitatea.

6. Manifestarea subiectivității și individualității

Lucrările în contextul artistic al romantismului au avut ca caracteristică valorizarea subiecților care exprimă sentimentul individual și subiectiv al artistului. Această caracteristică se manifestă prin supraevaluarea celor mai intime sentimente ale artiștilor români.

În literatură, de exemplu, prezența lucrărilor de sine și scrise în prima persoană face ca această caracteristică a individualității să fie clară.

Aceste sentimente erau, în general, trăite de toți, ceea ce a provocat o anumită contradicție în mișcare, deoarece romantismul a predicat sentimentul individualizat, dar într-un mod universalizat.

7. Exaltarea naționalismului și a folclorului

Naționalismul și folclorul sunt de asemenea trăsături notabile ale romantismului. Naționalismul este ușor de perceput de dovezile care au ajuns să fie date valorilor și principiilor autorilor.

Dragostea țării a fost evidențiată în producția artistică a perioadei. În același mod, folclorurile regionale au fost, de asemenea, mai apreciate de artiștii romantici, care au inspirat din cântece și povestiri populare.

În romantismul brazilian, a fost valorificarea culturii indigene ca reprezentare a poporului nativ. Indianul avea caracteristici idealizate și era descris ca un adevărat erou. Acest aspect al romantismului din Brazilia a devenit cunoscut sub numele de Indianism.