Recomandat, 2019

Alegerea Editorului

Definiție existențialismul

Ce este existențialismul:

Existențialismul este o doctrină filosofică axată pe analiza existenței și modul în care ființele umane au existență în lume. Se caută să găsească sensul vieții prin libertatea, alegerea și responsabilitatea personală necondiționată.

Conform acestui curent filosofic, ființele umane există mai întâi și apoi fiecare individ își trece viața schimbând esența sau natura.

Această tendință filosofică care a apărut și sa dezvoltat în Europa între cele două războaie mondiale (1918-1939) se caracterizează prin concentrarea analizei sale asupra existenței, înțeleasă nu ca un fapt sau fapt, ci ca o realitate individuală omenească.

Existențialismul, reprezentând o reacție umanistă împotriva oricărei forme de înstrăinare, are o serie extinsă de precursori: Socrate, Sf. Augustin, Maine de Bitan etc. Dar, într-un sens restrâns, originea existențialismului revine lui Kierkegaard, care, în opoziție cu filozofia speculativă hegeliană, proiectează o filosofie conform căreia subiectul este implicat în mod vital în reflecția sa și nu se limitează la o obiectificare abstractă a realității. Având în vedere acest lucru, el apără irreducibilitatea existenței umane în raport cu orice încercare de idealizare sau rezistivă.

Existențialismul lui Sartre

Reprezentantul principal al existențialismului ateist este Jean-Paul Sartre, care a publicat lucrări importante precum L'Existentialism est Un Humanisme (1946) și L'Étre et Le Néant (Ființa și nimic) din 1943 .

Potrivit lui Sartre, existența precede esența, adică ea există mai întâi și apoi își determină esența, prin acțiunile și modul său de viață. Astfel, existențialismul ateu a fost contrar existențialismului creștin, deoarece omul a fost responsabil pentru definirea esenței sale și nu a lui Dumnezeu.

Adevărul existențialismului ateu

Existențialismul sa dezvoltat în două direcții: un ateu și un creștin. Adevismul existențial atestă că, fără Dumnezeu, dispare întreaga fundație universală, ceea ce dă naștere la subiectivitatea moralității. Apoi apare un sentiment de suferință care dezvăluie fragilitatea umană, responsabilitatea sa unică față de orice act și nevoia de a direcționa acțiunea liberă către un autodezvoltare individuală sau un angajament social.

Existențialismul filozofic a avut o mare influență asupra teologiei (R. Bultmann), a literaturii (A. Camus) și a psihiatriei (Binswanger).

Existențialismul creștin

Existențialismul creștin implică comuniunea și iubirea interpersonală ca mijloc de transcendență morală a prezenței absolute. Insistă asupra apărării unei perspective antropologice, deși nu admite imanentismo ateismului. Este reprezentată de K. Barth, G. Marcel și K. Jaspers.

A se vedea și semnificația Umanismului.

Categorii Populare

Top