hedonism

Ce este hedonismul:

Hedonismul constă dintr-o doctrină morală în care căutarea plăcerii este singurul scop al vieții.

Cuvântul hedonism vine de la hedonikos grecesc, ceea ce înseamnă "plăcut", deoarece hedon înseamnă plăcere. Ca filozofie, hedonismul a apărut în Grecia și avea Epicur și Aristifa din Cirena ca fiind unele dintre cele mai importante nume.

Această doctrină morală își are originea în Cyreneena (fondată de Aristipo de Cyrene), Epicureeni antice. Hedonismul determină faptul că binele final, adică ultimul scop al acțiunii, este plăcerea. În acest caz, "plăcerea" înseamnă mai mult decât simpla plăcere senzuală. Angajatorii englezi (Bentham și Stuart Mill) au fost urmașii vechiului hedonism.

În multe rânduri, hedonismul este confundat cu epicureanismul. Cu toate acestea, există unele diferențe între ele, iar Epicurul a creat epicureanismul cu scopul de a perfecționa hedonismul. Epicureanismul are ca obiectiv lipsa de durere și de aceea plăcerea are un rol mai pasiv, iar individul trebuie să renunțe la lucruri care pot provoca durere și suferință. În cazul hedonismului, căutarea plăcerii este recomandată, luând în considerare și plăcerile sexuale.

Deoarece hedonismul abordează excesul de plăcere ca fiind cel mai important scop al vieții, multe religii îl repudiază, deoarece constă într-o doctrină care vine împotriva doctrinei multor biserici.

Hedonismul etic și psihologic

Hedonismul poate fi împărțit în două categorii: hedonismul etic și hedonismul psihologic.

Hidonismul psihologic se bazează pe ideea că, în toate acțiunile, ființa umană intenționează să obțină mai multă plăcere și mai puțină suferință, iar acest mod de viață este singurul lucru care favorizează acțiunea umană. Pe de altă parte, hedonismul etic are ca principiu faptul că omul contemplă plăcerea și bunurile materiale ca cele mai importante lucruri din viața lor.