afecțiune

Ce este afectivitatea:

Afectivitatea este un termen care derivă din cuvântul afectiv și afectiv. Acesta desemnează calitatea care cuprinde toate fenomenele afective .

În psihologie, afectivitatea este abilitatea individului de a experimenta setul de fenomene afective (tendințe, emoții, pasiuni, sentimente). Afectivitatea constă în forța exercitată de aceste fenomene asupra caracterului unui individ. Afectivitatea joacă un rol crucial în procesul de învățare al ființei umane, deoarece este prezentă în toate domeniile vieții, influențând în profunzime creșterea cognitivă.

Afectivitatea împuternicește ființa umană să-și dezvăluie sentimentele față de alte ființe și obiecte. Datorită afectivității, oamenii pot crea legături de prietenie între ei și chiar cu animale iraționale, deoarece animalele sunt, de asemenea, capabile să-și arate afecțiunea între ele și cu oamenii.

Relațiile și legăturile create de afectivitate nu se bazează doar pe sentimente, ci și pe atitudini. Aceasta înseamnă că într-o relație există diferite atitudini care trebuie cultivate, pentru ca relația să prospere.

Unul dintre marii gânditori care au abordat conceptul de afectivitate a fost psihologul francez Henri Wallon. Potrivit lui Wallon, inteligența nu este cel mai important element al dezvoltării umane, dar această dezvoltare depinde de trei aspecte: motorul, afectivul și cognitivul. Astfel, dimensiunea biologică și socială au fost inseparabile deoarece se completează reciproc. Evoluția unei persoane depinde nu numai de capacitatea intelectuală garantată de caracterul biologic, ci și de mediul care va condiționa evoluția, permițând sau împiedicând dezvoltarea anumitor potențialități. Afectivitatea apare în acest mediu și are o mare importanță în educație.

Afectivitatea în educație

Jean Piaget, Henri Wallon și Lev Vygotsky, autori celebri și specialiști în domeniul educației, au dat afectivității o mare relevanță în procesul pedagogic.

Potrivit lui Piaget și Wallon, dezvoltarea are loc în mai multe etape, iar în aceste etape, inteligența și afectivitatea alternează în importanță. În primul an al vieții unei persoane, afectivitatea este predominantă, deoarece copilul o folosește pentru a exprima și a interacționa cu lumea din jur.

Cu toate acestea, afectivitatea nu este importantă numai în această etapă. Afectivitatea va determina tipul de relație dintre profesor și student, care va avea un impact mare asupra modului în care elevul dobândește noi cunoștințe.

Timp de mulți ani, aspectul cognitiv a fost ținta principală a atenției, iar evoluția zonei afective este adesea trecută cu vederea, ceea ce împiedică elevul să-și atingă potențialul maxim.