IOF
Ce este IOF:
IOF este acronimul pentru impozitul pe tranzacțiile financiare, perceput de la persoanele fizice și juridice care efectuează operațiuni de credit, de schimb, de asigurare sau de tranzacții cu valori mobiliare
IOF este prevăzută la articolul 153, V din Constituția federală:
Articolul 153. Uniunea are obligația să instituie impozite pe:
[...]
V - operațiuni de creditare, de schimb și de asigurare sau de titluri sau valori mobiliare;
Nomenclatura fiscală derivă din caracterul pur financiar al operațiunilor descrise la articolul V punctul V din Constituția federală. Prin urmare, orice comportament care intră sub incidența acestor activități va fi supus colectării de IOF.
Caracteristicile IOF
Impozitul pe tranzacțiile financiare este:
Federal : deoarece este instituită de Uniune, indiferent de ce entitate federativă colectează impozitul.
Private : deoarece Constituția federală nu permite Uniunii să-și delege instituția.
Extrafiscal : Spre deosebire de impozitele fiscale (al căror unic scop este colectarea fondurilor publice), IOF are un scop extra-fiscal de reglementare a pieței, axându-se pe circulație și producție.
Neconsolidat : deoarece evenimentul generator (situația care creează obligația fiscală) este independent de orice activitate de stat. Ceea ce generează obligația de a plăti IOF este întotdeauna o activitate a contribuabilului.
Stocare fără legătură : statul este liber să utilizeze suma colectată împreună cu IOF în orice cheltuială prevăzută în buget.
Indirect : sarcina dvs. financiară (obligația de plată) poate fi transferată unei alte persoane.
Real : nu ține cont de atributele personale ale contribuabilului. Este vorba de lucruri, nu de oameni.
Care este evenimentul impozabil al IOF?
Potrivit articolului 113 alineatul 1 din Codul Fiscal național, evenimentul care generează obligația de a plăti un impozit este o situație definită de lege ca fiind necesară și suficientă pentru a se produce. Este important să se acorde atenție fiecărui termen prevăzut de lege, deoarece cele mai multe procese fiscale discută despre apariția sau nu a evenimentului impozabil.
În cazul IOF, faptele generatoare sunt prezentate în detaliu în articolul 63 din Codul fiscal național, care prevede:
Articolul 63. Impozitul federal asupra operațiunilor de credit, de schimb valutar și de asigurare și asupra operațiunilor aferente titlurilor de valoare are următorul fapt generator:
I - în ceea ce privește operațiunile de creditare, executarea lor prin livrarea totală sau parțială a sumei sau a valorii care constituie obiectul obligației sau punerea acesteia la dispoziția părții interesate;
II - în ceea ce privește operațiunile de schimb valutar, executarea lor prin livrarea de monedă națională sau valută sau a unui document care o reprezintă, sau punerea lor la dispoziția părții interesate într-o sumă echivalentă cu moneda străină sau națională furnizată sau pusă la dispoziție de aceasta;
III - în ceea ce privește operațiunile de asigurare, executarea lor prin emiterea unei polițe sau a unui document echivalent sau primirea primei, sub forma unei legi aplicabile;
IV - în legătură cu tranzacțiile cu valori mobiliare, emiterea, transmiterea, plata sau răscumpărarea acestora, în conformitate cu legea aplicabilă.
În cazurile de retragere dintr-un cont de economii, Curtea Supremă Federală a decis deja că nu este comparabilă cu operațiunea de creditare, prin urmare, nu există o taxă IOF. Înțelegerea este prevăzută în rezumat 664.
Care este baza de calcul IOF?
Baza de calcul este suma pe care se impune rata (procent sau sumă fixă care definește suma care urmează a fi plătită). În timp ce bazele de calcul sunt prevăzute de lege, ratele sunt variabile.
Bazele de calcul ale IOF sunt explicate în articolul 64 din Codul fiscal național:
Art. 64. Baza de calcul a impozitului este următoarea:
I - pentru operațiunile de credit, valoarea obligației, care cuprinde principalul și dobânda;
II - pentru tranzacțiile valutare, suma respectivă în monedă națională, primită, livrată sau pusă la dispoziție;
III - pentru operațiunile de asigurare, cuantumul primei;
IV - pentru operațiuni legate de titluri :
a) în emisiune, valoarea nominală plus fondul comercial, dacă este cazul;
b) în transmitere, prețul sau valoarea nominală sau valoarea cotației bursiere, determinată prin lege;
c) în plată sau răscumpărare, prețul.
Care este funcția de reglementare a IOF?
Deoarece este o taxă extra-fiscală, IOF joacă un rol mai important decât colectarea simplă a veniturilor. Prin aceasta, guvernul reglementează piața, controlând oferta și cererea de credite în țară.
Reglementarea pieței prin intermediul IOF are loc cu majorarea și reducerea ratelor prin decrete ale Sucursalei Executive. Această majorare constă într-o excepție de la principiul legalității, potrivit căruia existența unei legi care impune sau mărește o taxă este obligatorie.
De asemenea, IOF nu respectă principiile precedenței și ale anilor nouăzeci. Prima se referă la interzicerea impunerii de impozite în același exercițiu financiar în care a fost stabilit sau majorat (articolul 150, III, b din Constituția federală). A doua este interzicerea colectării impozitelor în termen de 90 de zile de la stabilirea sau modificarea acesteia (articolul 195 §6 din Constituția federală).
Principiile anteriorității și secolul al XIX-lea constituie un principiu mai mare, numit principiul non-surpriză. Potrivit acestuia, legiuitorul a căutat să protejeze contribuabilul de taxe neașteptate, asigurând în același timp un timp rezonabil pentru a se pregăti să plătească tributul.
Funcția de reglementare a IOF se suprapune cu principiile legalității și non-surprizei, având în vedere că, pentru a controla mai bine piața, guvernul trebuie să fie complet liber să modifice ratele de impozitare.
