ARN
Ce este ARN:
ARN (sau ARN) este acronimul pentru acidul ribonucleic, o macromolecule esențială pentru diferite funcții biologice.
După cum sugerează și numele, ARN este un acid nucleic (precum și ADN) și funcționează în reglarea, codarea și decodificarea genelor. Acești acizi, împreună cu carbohidrații, lipidele și proteinele, constituie grupul de substanțe indispensabile pentru toate formele de viață.
Principala funcție a ARN-ului este de a produce proteine din informațiile obținute din ADN. Din acest motiv, una dintre marile premize ale biologiei moleculare este aceea că "ADN-ul face ARN-ul să producă proteine".
ARN este sintetizat din ADN prin procesul de transcriere. Acest proces începe cu o enzimă numită ARN polimerază, care promovează deschiderea ADN-ului și asigură asocierea nucleotidelor care vor fi transcrise.
Structura ARN
ARN este format dintr-un lanț de substanțe mai mici numite nucleotide. În ARN, nucleotidele sunt compuse din riboze, fosfați și baze azotate care, la rândul lor, sunt subdivizate în:
- Purine: adenina (A) și guanina (G);
- Pyrimidine: citozină (C) și uracil (U).
Spre deosebire de ADN, ARN este format, de obicei, dintr-o singură fâșie (o singură fâșie). Cu toate acestea, este obișnuit ca această panglică unică să se îndoaie în jurul ei, apropiindu-se de bazele de azot complementare și creând împerechere. În acest fel, se formează o structură tridimensională similară ADN-ului.
În termeni structurali, alte diferențe între ARN și ADN sunt:
Pentoza (zahărul) prezentă în ARN este riboza, în timp ce ADN este deoxiriboză.
În ARN există baza de uracil, în timp ce în ADN există timină.
Diferența subtilă a pentozelor prezente în fiecare acid conferă ADN-ului un nivel superior de stabilitate, ideal pentru stocarea informațiilor genetice. Pe de altă parte, natura mai instabilă a ARN-ului este suficientă pentru funcțiile pe termen scurt.
Tipuri de ARN și funcțiile acestora
Există trei tipuri de ARN: mesager (mRNA), ribozomal (rRNA) și transporter (rNAt).
Messenger ARN
Mesagerul ARN este molecula responsabilă pentru aducerea informațiilor genetice din ADN în citoplasmă.
Atunci când o celulă necesită producerea unei proteine particulare, ADN-ul inițiază procesul de transcriere, prin care se copiază codul genetic, sintetizând astfel o bandă mRNA. Acest ARN acționează ca o copie mobilă a ADN-ului care transmite mesajul către citoplasmă și informează despre tipul de proteină care urmează să fie produsă.
ARN-ul ribozomal
ARN-ul ribozomal (sau ribozomal) este substanța care reprezintă aproximativ 60% din ribozom, o organelle în care are loc sinteza proteinelor. Funcția sa este de a ajuta la traducerea informațiilor aduse de ARN mesager.
ARN-ul ribozomal este sintetizat într-o regiune densă situată în nucleul celulei, numită nucleol. Deoarece este componenta principală a ribozomului, ARNm este esențial pentru toate funcțiile de organelle, în special pentru corelarea corectă a transmițătorului ARN-mesager și a ARN-ului.
Transportor ARN
ADN-ul transporter (sau transfer) este molecula responsabilă de aducerea aminoacizilor la ribozom pentru a ajuta la sinteza proteinelor.
Când ARN-ul mesager informează despre tipul de proteină care trebuie produsă, ARN-ul ribozomal asistă la transferul de informații către transportorul de ARN. Pe baza codonilor (secvența a trei baze azotate), codul genetic este identificat și ARNt este responsabil de transportul aminoacizilor compatibili pentru producerea proteinei.
Caracteristicile ARN
Pe scurt, principalele caracteristici ale ARN sunt:
- funcționează în reglarea, codarea și decodificarea genelor;
- funcția sa principală este de a produce proteine;
- sunt formate din riboze, fosfați și baze azotate;
- este format dintr-un lanț simplu (o singură panglică);
- pot fi clasificate în ARN mesager, ARN ribozomal și transportor ARN.
- ARN mesager este responsabil pentru transmiterea informațiilor din ADN în citoplasmă;
- RNA ribozomal asistă în traducerea informațiilor ADN;
- transportorul de ARN transportă aminoacizi la ribozom pentru a ajuta la sinteza proteinelor.
