Wormhole

Ce este o gaură de vierme:

Găurile de vierme (sau podurile Einstein-Rosen) sunt, din punct de vedere teoretic, specii "tunel" care interconectează două puncte diferite în spațiu-timp.

Gaurile de vierme sunt structuri spațiale ipotetice, adică nu și-au dovedit încă existența. Cu toate acestea, deși este improbabil, fenomenul este considerat valabil și coerent prin teoria relativității lui Einstein și prin toate studiile care au urmat-o, fiind până în prezent mult explorată de știință.

Având în vedere că găurile de vierme funcționează, teoretic, ca comenzi rapide între două puncte diferite ale spațiului-timp, trecerea prin ele ar face posibilă deplasarea unor distanțe foarte lungi într-un timp scurt. În plus, se crede că fenomenul ar face posibilă călătorii în trecut, în viitor și chiar în alte universuri.

Structura unei gauri de vierme

Reprezentarea vizuală a unei găuri de vierme. Fenomenul interconectează două puncte diferite în spațiu.

În 1916, fizicianul Ludwig Flamm a concluzionat că o gaură neagră (un corp ceresc cu un câmp gravitațional atât de puternic încât nici o particulă nu poate scăpa) ar putea fi interconectate cu o gaură albă (prin care nimic nu poate intra, doar pleacă). Această legătură ar fi făcută printr-un dirijor, care ar forma un fel de tunel.

În 1935, împreună cu fizicianul Nathan Rosen, Einstein a folosit teoria relativității pentru a propune existența "unor poduri" între două puncte ale spațiului-timp, sporind studiile lui Ludwig. Aceste structuri au fost numite "poduri Einstein-Rosen" sau găuri de vierme de vierme.

În zilele noastre, deși știința consideră că intrarea cea mai probabilă a unei găuri de vierme este o gaură neagră, faptul că gaura de vierme are deja existența sa demonstrează că cele două fenomene nu sunt neapărat interconectate.

Cele mai probabile găuri de vierme vor avea dimensiuni microscopice. Cu toate acestea, este posibil să existe găuri de vierme care s-au extins de la formarea universului. Intrările ar fi sferice și tunelul s-ar extinde direct de la un capăt la altul, deși ecuațiile îi permit să facă ocoluri.

Tipuri de gauri de vierme

Există trei tipuri principale de găuri de râu studiate de fizică: de la Schwarzschild, Lorentzians și Euclidians.

Gauri de gaură de Schwarzschild

Găurile de vierme ale lui Schwarzschild sunt studiate prin relativitate generală și constau în găuri de vierme "unice", adică este posibil să intre, dar nu este posibil să plece. Se crede că acestea pot exista în centrul găurilor negre sau găurilor albe.

Schwarzschild găurile de vierme sunt extrem de instabile și, teoretic, se prăbușesc imediat după apariția lor.

Lorentzian gaură de vierme

Lăstarile de vierme lorentziene sunt cele mai frecvente tipuri studiate de relativitatea generală și sunt reprezentate de science fiction. Acestea sunt găuri de viermă transpuse, a căror traversare ar permite deplasarea în timp și spațiu.

Găurile de vierme eclidane

Găurile de vierme eclidice sunt studiate în fizica cuantică și sunt rareori cunoscute, deoarece conceptul lor de bază implică cunoașterea avansată a mecanicii cuantice.

Știința clasifică, de asemenea, găurile de vierme în interiorul universului (care interconectează două puncte diferite în același univers) și inter-univers (capabil să interconecteze diferite universuri).

Diferența dintre gaura de vierme și gaura neagră

Gaurile de găuri și găurile negre sunt fenomene diferite. În timp ce cele dintâi sunt încă ipotetice, găurile negre s-au dovedit existența lor.

Găurile de vierme sunt considerate a fi specii de tuneluri care interconectează două puncte diferite în spațiu-timp. Caracteristicile și proprietățile lor sunt extrem de incerte și teoretice, dar studiile dezvoltate indică faptul că, dacă există, ar funcționa ca comenzi rapide între diferite locuri și timpuri în spațiu-timp.

Găurile negre sunt fenomene spațioase masive, de obicei formate de colapsul stelelor. Când aceste corpuri cerești explodează, se eliberează o cantitate enormă de energie și întreaga masă a stelei este comprimată în nucleul său, dând naștere unei găuri negre.

Găurile negre au câmpul gravitațional atât de puternic încât nici lumina nu poate scăpa. Din acest motiv, fenomenul este invizibil, însă existența acestuia este deja dovedită prin efectele gravitaționale cauzate în jurul acestuia.

Aflați mai multe despre semnificația golului negru.

Este posibil să traversăm o gaură de vierme?

Deși știința-ficțiune explorează mult ideea de a trece prin găurile de vierme pentru a călători în spațiu și timp, știința consideră că existența găurilor de viermă transpuse (a căror traversare este posibilă) este extrem de improbabilă.

În primul rând, dimensiunea microscopică a găurilor de râme face imposibilă utilizarea acestora. Astfel, chiar dacă ar fi identificat existența fenomenului, ar fi necesar ca fenomenul să fie suficient de dilatat pentru ca un corp să poată trece.

Teoriile demonstrează, de asemenea, că găurile de vierme sunt extrem de instabile și pot fi îndoite în orice moment, ceea ce face și mai dificilă identificarea acestora. Astfel, se crede că ar fi necesare cantități mari de materie exotică (material cu proprietăți diferite de cele cunoscute de știință) pentru stabilizarea fenomenului.

Deși utilizarea găurilor de râme este extrem de puțin probabilă, studiile realizate de-a lungul anilor arată că acest lucru este posibil din punct de vedere matematic, cu tehnologia potrivită.

Posibila existență a găurilor de râme este întărită de faptul că oamenii de știință spanioli au reușit să creeze artificial fenomenul bazat pe teoriile lui Einstein și au reușit să transfere câmpuri magnetice prin el.

Călătoria în timp prin găurile de vierme

În teorie, călătoria în timp ar fi posibilă prin gaura de gunoi transposibilă. Pentru a face acest lucru, ar fi necesare următorii pași:

1. Intrarea în gaura mea ar trebui să fie accelerată cât mai aproape de viteza luminii posibilă și readusă la punctul de origine.
2. Ieșirea ar trebui să fie mutată mai aproape de un obiect cu un câmp gravitațional mai puternic.

Ipoteza ia în considerare efectele dilatării timpului temporal cauzate de câmpurile gravitaționale. Astfel, timpul de la ieșirea din gaura de vierme ar fi trecut mai lent decât la intrare, permițând astfel excursii spre trecut.