impresionism

Ce este impresionismul:

Impresionismul este o mișcare artistică care a apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea în perioada Belle Époque . Propunerea principală a stilului era de a rupe cu tehnicile convenționale ale realismului, concentrându-se pe impresia luminii, culorilor și mișcărilor libere ale brushstrokes pentru a crea efecte optice care au finalizat lucrările.

Această mișcare artistică a fost botezată în ceea ce privește Impresia, Sol Nascente ( Impression du Soleil Levant - 1872) de către Claude Monet, unul dintre cei mai cunoscuți pictori impresioniști ai tuturor timpurilor.

"Sufletul" impresionismului a constat în capturarea diferitelor impresii ale culorilor, lumii și mișcărilor naturii pe tot parcursul zilei, așa că artiștii preferau să picteze în aer liber dimineața, analizând îndeaproape toate "iluziile" care provoacă modificări ale luminozității în culori și umbre și, prin urmare, în peisajul general.

Unii artiști, cum ar fi Monet, au pictat același peisaj de mai multe ori la diferite momente pe parcursul zilei, doar pentru a vedea variațiile pe care schimbările de lumină le-au transmis imaginii finale a imaginii.

Impresionismul este văzut ca mișcarea care a dat naștere artei moderne. Lucrările impresioniste transmit senzația de bucurie și armonie, datorită prezenței contrastelor, luminii și clarității culorilor, în principal.

Pe lângă Monet, alți artiști care se remarcă pentru operele lor impresioniste sunt: Paul Cézanne (1839-1906), Édouard Manet (1832-1883), Edgar Degas (1834-1917), Pierre-Auguste Renoir (1841-1919), Alfred Sisley (1839-1899) și Camille Pissarro (1830-1903).

Aflați mai multe despre arta modernă.

Caracteristicile impresionismului

Unele dintre principalele caracteristici care marchează stilul impresionist în artele plastice sunt:

  • Evidențiați temele naturale, în special peisaje;
  • Valorizarea luminii naturale;
  • Utilizarea culorilor descompuse și primare;
  • Utilizarea nuanțelor colorate și luminoase;
  • Se concentrează pe studiul efectelor optice (iluzii);
  • Desene fără contururi ascuțite, ci mai degrabă din pete;
  • Pauză cu trecutul;
  • Aprecierea pentru pictura făcută în aer liber și nu în studiouri închise, de exemplu;
  • Preferința pentru amestecul de culori prin iluzia optică și nu prin tehnica (amestecurile), adică nu se amestecă culoarea pentru a crea noi nuanțe, ci numai utilizarea pigmenților primari juxtapuse;
  • Aplicarea legii culorilor complementare (a se vedea sensul teoriei culorii);

Post-impresionism

A apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea ca un set de stiluri, tehnici și tendințe artistice bazate pe modelul impresionist. Ideea centrală a post-impresioniștilor nu era de a nega, de a repudia sau de a uita impresionismul, ci de ao îmbunătăți.

Mulți artiști post-impresioniști și-au început activitatea ca impresioniști, dar după ce au grupat câteva tehnici și caracteristici ale altor stiluri, s-au redefinit în cele din urmă și au urmat modele ușor diferite de cele care sunt considerate "esența de bază" a impresionismului original.

Importanța "culorii vii" și a dualității în lucrări sunt două valori foarte importante pentru artiștii post-impresioniști.

Cubismul, Expresionismul, Fauvismul și Pontilismul sunt exemple de stiluri care au ieșit din această "revoluție" a impresionismului tradițional. Pointilismul nu ar trebui însă considerat o mișcare post-impresionistă, ci o mișcare neo- impresionistă.

Aflați mai multe despre Pointilism, Expresionism și Caracteristicile Expresionismului.

Impresionismul în Brazilia

În Brazilia, impresionismul sa răspândit în primii ani ai secolului al XX-lea, iar italo-brazilianul Eliseu Visconti fiind pionierul acestui stil în țară și unul dintre cei mai expresivi reprezentanți ai genului.

Printre artiștii brazilieni, Eliseu Visconti (1866-1944), Almeida Júnior (1850-1899), Artur Timóteo da Costa (1882-1923), Henrique Cavalleiro (1892-1975), Alfredo Andersen (1860-1935) și Vicente do Rego Monteiro (1899 - 1970).

Impresionismul în literatură

Principiile impresionismului au fost prezente și în muzică și literatură, dar ele nu au format o școală sau o mișcare, ca în artele plastice.

În cazul literaturii, impresionismul reprezintă folosirea unui limbaj exact, bazat pe gândirea științifică, pentru a povesti evenimente din realitatea cotidiană. Alte teme abordate de impresioniști sunt: ​​erotismul, frustrarea, lipsa de comunicare, moartea și oboseala vieții.

Autorii au folosit metafore pentru a descrie emoțiile și sentimentele. În acest caz, a fost, de asemenea, caracteristic impresionismului să aprecieze viziunea actuală ("percepția vizuală a instantaneului"), cu descrierea culorilor și tonurilor peisajelor.

Unii dintre principalii scriitori care se remarcă în acest stil sunt: Marcel Proust (1871-1922), Raul Pompei ( 1863-1895 ), Eça de Queirós (1845-1900) și Euclides da Cunha (1866-1909).