theocentrism

Ce este Theocentrismul:

Teocentrismul este doctrina care îl consideră pe Dumnezeu drept centrul întregului Univers și responsabil pentru crearea tuturor lucrurilor din el. Această filozofie a fost susținută pe scară largă în Evul Mediu și pe baza preceptelor Bibliei.

Pentru teocentriști, așa-numita "dorință divină" a fost considerată superioară oricărei voințe umane sau raționalității. În felul acesta, orice fel de gândire care nu a fost considerată sacră a fost păcătoasă, ca plăcerea umană, de exemplu.

Teocentrismul medieval a privit Biblia creștină și Dumnezeu ca fiind singurele adevăruri ale întregului univers. Orice tip de empiristică sau idee științifică a fost puternic reprimată de biserică la acea vreme, făcând mentalitatea teocentrică puternică în populație de secole.

Etimologic, teocentrismul se formează din teologul grecesc, ceea ce înseamnă "Dumnezeu" și kentronul, ceea ce înseamnă "centru".

În opoziție cu teocentrismul a apărut doctrina antropocentrică, un concept care subliniază importanța și valoarea ființei umane în lume, ca o ființă dotată cu inteligență și capacitatea de a schimba mediul înconjurător.

Caracteristicile teocentrismului

• Religia a exercitat puterea absolută;
• Dumnezeu a fost considerat centrul Universului și al tuturor lucrurilor din el;
• Gândurile empirice și științifice au fost reprimate și considerate ca erezii;
• Modelul geocentric - Pământul ca centru al sistemului solar;
• Propriul religiilor monoteiste - de exemplu, creștinismul.

Teocentrismul și antropocentrismul

După cum sa spus, în timpul Evului Mediu teocentrismul era doctrina care domina lumea. Religia și ideea că Dumnezeu a fost centrul universului au exercitat o mare influență asupra vieții populației de atunci.

Dar odată cu apariția umanismului renascentist și a altor transformări sociale, filosofice și istorice pe care Europa le-a mărturisit din secolul al XVI-lea, sa născut ideea de antropocentrism (centru uman " antropic și kentron ").

Aflați mai multe despre Umanism.

Unul dintre principalele repere pentru dezvoltarea antropocentrismului a fost heliocentrismul lui Copernic, care a considerat teoria că Pământul se învârtea în jurul Soarelui, acesta din urmă fiind centrul sistemului solar.

Teoria lui Copernic (1473-1543) se opunea în întregime modelului geocentric susținut de Biserică în acea vreme, care privea Pământul ca fiind centrul sistemului solar.

Heliocentrismul, combinat cu criza Evului Mediu, Biserica și începutul marii nave maritime, a fost foarte important pentru schimbarea mentalității populației europene. Treptat, în consecință, oamenii au început să pună mai multe întrebări despre subiecții umani, dezvoltând și consolidând aspecte filosofice, culturale și artistice.

Aflați mai multe despre Antropocentrism.