învățare

Ce este învățarea:

Învățarea este un fenomen sau o metodă legată de actul sau efectul învățării . Învățarea stabilește legături între anumite stimuli și răspunsuri echivalente, provocând o creștere a adaptării unei ființe vii la mediul înconjurător.

Fiind un fenomen care face parte din pedagogie, învățarea este o modificare a comportamentului individului în funcție de experiență. Învățarea în școli se distinge prin caracterul sistematic și intenționat și organizarea activităților (stimulilor) care o declanșează, activități care fac parte dintr-un cadru de scopuri și cerințe determinate de instituția școlară.

Cercetarea psihologică a învățării și teoriile care au apărut au avut o puternică repercusiune asupra pedagogiei, contribuind la declinul învățării tradiționale. Punctul central al procesului de învățare-învățare a devenit activitatea cursantului ca agent al învățării sale, încetează a mai fi agentul pasiv al învățăturii predate de profesor.

Dificultățile de învățare sunt la fel de mult ca urmare a funcționării slabe a școlii, deoarece se datorează factorilor psihologici sau socio-culturali. Deficiențele senzoriale și fizice (vizuale, auditive, motorii) și tulburările fiziologice dau naștere unor tipuri specifice de dificultăți de învățare.

În domeniul etologiei, învățarea este fixarea pe memoria impresiilor de mediu. Se bazează pe modificarea mecanismelor sistemului nervos central care influențează ulterior modelele de conduită.

Posibilitatea sau aranjamentul de învățare depinde de nivelul de dezvoltare al acestor mecanisme și este determinat de numărul de neuroni disponibili. Aproape toate animalele pot învăța. La animalele cu creier mic, majoritatea neuronilor sunt folosiți pentru a stabili circuite automate moștenite, iar puțini sunt disponibili pentru învățare. Pe de altă parte, la animalele creierului mare (de exemplu la mamifere), numărul de neuroni este suficient pentru a permite formarea de noi circuite, ceea ce permite învățarea.

Învățare și dezvoltare

Jean Piaget a prezentat o distincție între învățare și dezvoltare, afirmând că mulți oameni confundă cele două concepte. Potrivit epistemologului elvețian, dezvoltarea se referă nu numai la dezvoltarea fizică, ci se referă și la sistemul nervos și la funcțiile mentale, fiind legate de embriogeneza și de structurile cunoașterii. Conceptul de învățare este mai simplu, deoarece se întâmplă printr-un intermediar (profesor), fiind un proces limitat la o structură mai simplă decât dezvoltarea.

Învățare semnificativă

Învățarea semnificativă este un concept important în teoria învățării prezentat de David Ausubel. Potrivit psihologului educațional american, învățarea semnificativă implică faptul că noile conținuturi învățate de student sunt organizate și formează o ierarhie de concepte și se referă la cunoștințele dobândite anterior de student.

Învățarea organizațională

Învățarea organizațională constă în învățarea absorbită de o organizație, adică este cunoașterea care permite companiei să creeze practici care să contribuie la obținerea rezultatelor dorite. Învățarea cunoștințelor, a valorilor și a competențelor se poate realiza în interiorul sau în afara contextului organizației, direct sau indirect, și contribuie la succesul organizației.

Învățarea motoarelor

Învățarea cu motor se produce atunci când anumite procese cognitive sunt legate de o practică de conducere și determină o schimbare constantă a comportamentului motor al unui anumit individ.

Aflați mai multe despre semnificația cognitivului și a cunoașterii.